Imparte.ro Imparte.ro
Email:
Parola:
 
Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 7-Sep-2014 | Afisari: 807 | Comentarii:

Cum treci prin depresie, dacă trei? Am făcut o formă de depresie serioasă. Nu am ieelit din casă de 2 luni. Am avut şi o perioadă de dureri neurologice intense dublată de grija pentru mama (care e cu Alhzeimer), pe care mă strădui să o ţin ocupată, liniştită şi cu imaginea că are o viaţă normală. Asa am reusit să-i tin boala sub control şi să depăşim în iarnă episorul de anorexie severă pe care l-a avut. Dar am ajuns de ma pun pe mine în paranteză. Nu mai am grijă de mine, nu mă mai îngrijesc decât de buna funcţionare a mea (am grijă să am Lyrica, că altfel e de rău, asta e cam toată grija manifestată faţă de mine.  Recunosc, aş fi mai fericită dacp s-ar termina. Sau nu aşa, să mă sting ca o lumânare.... Dar nu mergr aşa Efectiv nu mai pot. Am nevoie de ceva care să mă mişte, să merg înainte. şi să ies din conul ăsta de umbră şi să mă mişc spre normalitate. Ma intreb cum şi de unde mă pot "deznoda". Ce e de făcut?



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 23-Aug-2014 | Afisari: 499 | Comentarii:

În ultimul timp am senzaţia că nu mai pot duce tot, că parcă e prea mult. Am momente de slăbiciune, când parcă mă duc din picioare, am probleme cu o infecţie dermatologică şi, în plus, mi-am depistat şi un nodul la sân, care e destul de mare. Trebuie să îi dau de capăt, să văr de ce natură este. Şi în acelaşi timp trebuie să fiu lângă mama, să am grojă de ea (un bolnav de Alhzeimer pe care am reuşit să-l recuperez şi să-l normalizez de la o criză de anorexie majoră, cu refuz de hrană de a trebuit să o ţinem în perfuzii 3 săptămână, cu încă 3 ture de tratamentr ulterioare, la un om care în prezent arată atât de normal că am şocat doctorii).

Am ajuns să întind mâna prietenilor mei de aici, care mă pot ajuta, Am nevoie de ajutor pentru analize şi tratament. Şi sprijin moral pentru a merge mai departe. Ajutaţi-mă să pot trece prin astea!



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 1-Jul-2014 | Afisari: 605 | Comentarii:

O problemă nu vine niciodată singură. Mai am mare nevoie de ajutorul cui are posibilitatea să mai rezolv o problemă: nu reusesc să mai găsesc Lyrica. 4 de 75 mg, 2 de 150 mg sau 1 de 300 mg pe zi. Şi sunt deja a treia zi fără pastile. Greu de luptat cu durerea şi nu vreau să încep să mai iau şi Algocalmin, că şi aşa iau Lyrica şi Amitriptilină! Mă poate ajuta cineva? Mulţumesc anticipat!



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 25-Jun-2014 | Afisari: 521 | Comentarii:

M-am "lovit cu capul" de un prim decont al problemelor mele de sănătate. un set complet de analize, inclusiv glicemie şi analizele pentru colesterol şi urină 300 lei (nu mai sunt fonduri pentru decontare CAS), glicemia glicozilată, care oricum se plăteşte, 35 lei, dozarea de hormon tiroidian (T3, T4, TSH) 110 lei (35 lei fiecare, şi astea se plătesc oricum, nu le decontează casa, considerând probabil că sunt un lux) şi un RMN cerebral cu substanţă de contrast 680 lei. Deci, la o primă adunare, înseamnă 300+35+110+680 = 1125 lei. Asta odată. La asta se va adăuga tratamentul cu Byeta 3 luni, cam 1500 lei, restul medicaţiei endocrine, cardiologice, neurologice şi de diabet. Tratamentul ăsta nu e un moft, să arăt bine în vreo poză. Dacă nu reuşesc să mă echilibrez cu sănătatea şi să slăbesc suficient nu mă pot opera să scap de traheostomă. O să fie oameni care îmi spun că trăieşte lumea foarte bine şi cu traheostomă... nu vă doresc să încercaţi! Să zicem că o parte se compensează (am norocul că Lyrica o iau pe aprobare, dar se găseşte foarte greu, se întâmplă să rămân fără şi... cine trăieşte (dacă trăit se cheamă!) cu durerile unei afecţiuni neurol.ogice ştie despre ce vorbesc. La cele de mai sus se adaugă nevoile currente, pentru că abia acum am reuşit, schimbându-se legea pensiilor, să-mi pot pregăti o pensionare medicală. Şi până atunci... ceva muncă la negru (traduceri, lucrări de licenţă, tehnoredactări, conţinut pentru site-uri etc.) şi 234 lei indemnizaţie de handicap...

Cine mă poate ajuta, coordonatele mele sunt:

Vâscu Mihaela Cristina, str. Pictor Octav Băncilă nr.7, bl. CL 12, sc. B, et.5, ap,20, Iaşi. cod 700136, mobil 0746684077, e-mail mihaelavascugmail.com

Vâ mulţumesc anticipat pentru orice fel de ajutor!!



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 10-Jun-2014 | Afisari: 456 | Comentarii:

Am rămas blocată în aceeaşi lipsă de bani pentru analize şi pentru medicamente. O fi vinovată perioada, cu atâtea zile libere şi preocuparea noastră pentru distracţie. Nu bani pentru analize (oricum dozarea de hormon tiroidieni s-a plătit întotdeauna, ca şi glicemia glicozilată). Şi, drept să vă spun, cei 3 lei pe care îi am eu la ora asta în portofel.... nu cred că folosesc la ceva! De tratament cu Byeta, nici vorbă, ăsta impune analize care trebuie puse la dosar. Mă uit, între timp, la o emisiune de actualităţi unde se vorbeşte despre sistemul medical. Vai de noi! Cel mai complicat este că trebuie să te descurci cu analizele şi medicamentele măcar la cotă de avarie. Am renunţat la medicamentele pentru cardiologie şi endocrine, le iau numai pe cele pentru boala neurologică, fiindcă aici nu am încotro, dacă nu le iau o zi am nişte dureri crunte. Problema este că e şi foarte cald, şi pe căldura asta am zile când parcă nu mai pot respira. Şi abia a început vara! Mare nevoie aş avea de ajutor! Măcar analizele luna asta şi medicamentele luna viitoare. Deşi, pe căldura asta... Mare nevoie aş avea de ajutor! Cât de puţin, pun ban pe ban. Să mă descurc acuma de analize să pot face 3 luni de tratament, poate mă ajută Dumnezeu şi la toamnă pot să-mi fac operaţia de scoatere a traheostomei!



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 22-May-2014 | Afisari: 428 | Comentarii:

Intotdeauna este greu sa ceri ajutor. Asta am invatat eu de cand m-am imbolnavit. În afara de problemele cu diabetul si de boala neurologică am uitat sa va povestesc despre problema mea cu traheostoma si cea cu Hepatita C, poate gasesc si aici o mana de ajutor, caci m-am convins deja ce oameni minunati intra aici.

Asa cum poate se vede si in poza am in continuare la gat traheostoma (adica, asa cum se vede, respir printr-un tub bagat direct in gat si ca sa pot vorbi trebuie sa pun degetul pe el, sa . Asta este motivul pentru care trebuie sa slabesc şi sa-mi reglez problema cu diabetul. Ei, dar mai nou mi s-a reactivat si infectia cu stafilococul auriu pe care am luat-o într-unul din spitalele în care am fost şi am şi o dermatită atopică care ma chinuie periodic, se pare ca pe fond nervos. Asta ca sa nu mai vorbesc despre problema cu Hepatita C. Diagnostic confirmat din mai multe teste diferite. problema aic este ca, din cauza bolilor asociate nu pot face tratament cu Interferon. Mai precis, nu pot face nici un fel de tratament conventional. S-a încercat tratamentul cu o forma de Interferon din compusi naturisti (un produs de la DaciaPlant, Interferonat), dar nu l-am tolerat.
 

Cea mai buna solutie pentru mine ar fi sa ma pot duce intr-un spital din Germania sau la Acibadem, poate. Intr-o clinic din strainatate. Ar trebui sa am posibilitatea sa mi se puna un diagnostic corect si complet, sa fiu tratata si operata. caci ce ma intereseaya in primul rand este sa scap de traheostoma si sa pot catn de cat sa ma simt si eu un om normal. Asta e cel mai greu, sa vezi ca sunt multe lucruri pe care nu le mai poti face: sa vezi ca ai nevoie de ajutor pentru viata in casa, pentru iesit in oras, cumparaturi.... pentru traiul de zi cu zi...

Am mai avut ocazia sa vad ce oameni minunati intra pe acest site. Anul trecut, cand nu primisem inca decizia definitiva de handicap si nu aveam nici un venit (si, evident, nici posibilitatea de a-mi lua medicamentele, caci nu aveam asigurare medicală) am beneficiat de ajutorul unui prieten de pe acest site care mi-a trimis medicamentele de care aveam nevoie si banii sa ma pot descurca 1 luna. A fost extraordinar! Va multumesc tuturor inca odata si sunt sigura ca nici de data asta nu o sa ma lasati! A, si multumesc pentru sugestia de tratament pentru mama!

 



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 20-May-2014 | Afisari: 905 | Comentarii:

Am ajuns iar în situaţia de a nu mai şti încotro să apuc. Din motive medicale, dar şi datorită bolii mamei (Alhzeimer în evoluţie care a fost complicat la sfârşitul anului trecut cu un elisod de anorexie severă, că era să o pierdem dacă nu eram eu iute, răbdătoare şi perseverentă în materie de aplicare tratamente medicale şi am reuşit să o pun pe linie, de acuma ne trebuie doar răbare şi perseverenţă să facem faţă bolii) am neglijat starea mea de sănătate. 

Am nevoie de analize medicate complete pentru endocrine şi diabet, căci în ultimele luni m-am neglijat grav ca să o ţin pe mama pe linie. Am nevoie de Euthyrox de 100 mg/3 zi, să mă pot pune pe picioare, apoi ar trebui să mai fac 3 luni de tratament penteru diabet cu Byeta injectabil, Glucobay şimultivitamine. Ar trebui să fac şi un tratament pentru slăbit. La fel de mare. La fel de mare problemă este să fac rost de Lytica de 150 mg, cum îmi spune reţeta, mai ales că doza e mare (4/zi) plus Amitrimptilină 3/zi. Complicat de lucrat cu duerea permanentă-

Greu de dus boala ta, dar cand se adaugă boala mamei.... Apropo, aveţi vreo idee ce se poate da pentru a încetini evoluţia în Alhzeimer, că nu mi se pare că e suficient tratamenul dat de medic (Ebyxa ) şi tratamentul cardiologic. Îi merge bine deocamdată, dar aş vrea să ştiu dacă se mai poate ajuta cu ceva. Ar fi grozav ca voi, prietenii mei, să-mi întindeţi o mână de ajutor, aşa cum s-a întâmplat.

Vă mulţumesc anticipat!



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 7-Apr-2014 | Afisari: 367 | Comentarii:

Sunt zile când, în ciuda vremii frumoase (sau în curs de îndreptare) îţi vine să te aşezi în pat, să te faci mică-mică şi să nu te mai ridici. Din cauza schimbărilor atmosferice s-au accentuat durerile. Din cauza faptului că m-am concentrat pe recuperarea mamei (cine trăieşte cu un bolnav de Alhzeimer în casă ştie despre ce vorbesc, mai ales când bolnavul cu pricina a traversat şi un episod de anorexie severă, cu refuz complet de alimentaţie, de am ajuns să o internăm şi să o ţinem în perfuzii 3 săptămâni, apoi cu 2 luni de tratament perfuzabil la domiciliu, plus tratament cu alte vitamine...nu vreau să.mi mai amintesc!) am pierdut din vedere că trebuie să mă îngrijesc de mine, că "dacă nu merge locomotiva se opreşte trenul". Depresia s-a agravat. Am început din nou să fac crize de epilepsie, cum nu mai făcusem demult (alaltăieri dimineaţă am căzut din picioare - sau mai exact "m-am scurs" uşurel spre podea - noroc că eram acasă şi că aveam patul lângă mine, ca să am de ce mă sprijini). M-am adunat de pe jos uşurel şi... asta este! Mergem mai departe! Mi-aş dori mult un ajutor să mă pot opera la vară, să pot scăpa de traheostomă. E şi aşa greu să mă descurc în condiţiile în care durerile neurologice s-au agravat (şi asta înseamnă că te doare tot, din vârful degetelor de la mâini până în vârful degetelor de la picioare), problemele endocrine s-au agravat, pe contextul neurologic, Tare mare nevoie aş avea, cum se spune, de o a doua opinie medicală, de posibilitatea de a mă duce într-o clinică bine dotată, care să.mi facă o investigaţie completă şi să-mi dea o soluţie pentru problemele mele de sănătate.Diabet. neurologie, endocrinologie, gastroenterologie, psihiatrie, cam asta ar fi. Frumos, nu? Mă întreb unde m-aş putea adresa pentru un sfat!?!



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 28-Feb-2014 | Afisari: 352 | Comentarii:

Se zareste la orizont primavara. Am avut o iarna crunta, cu acutizarea bolii mamei, cu o criza de anorexie foarte serioasa (am fost in situatia sa o  tinem in perfuzii 3 saptamani in spital, apoi 2 ture de vitamine cu Cerebrolysin), plus probleme alimentare, agitatie neuromotorie. Din astea. Cu greu am reusit sa o scot sa ajunga sa manance aproape normal si sa nu mai fie nevoie de pastile. Am reusit sa ajung la o stare de echilibru. Problema este ca, trecand peste asta, m-am trezit ca durerile neurologice mi s-au accentuat, depresia s-a agravat si....Incerc sa duc la capat iarasi tot felul de dosare (cel de handicap pentru mama, dosar de pensionare de boala pentru mine, eventual sa vad poate reusesc o trecere de l gradul II ;la gradul I la mine). Dumnezeule, numai de asta sa nu te apuci, si bolnav fiind. Trebuie sa imi reiau si tratamentul la diabet, tratamentul la endocrine...Incerc sa vad cum ma pot ajuta singura, ca vad ca in baza ca o sa am vreun ajutor de undeva....Tot am incercat pe la politicienii nostri, dar toti aveau probleme mult mai importante si nu s-au deranjat decat sa-mi explice cum nu pot sa ma ajute si cat de multa treaba au sa legifereze... Asa o fi?



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 12-Jan-2014 | Afisari: 362 | Comentarii:

Au fost cele mai grele sarbatori. Mama "s-a dus la vale", Alhzeimerul s-a acutizat, de aici decurgand o serie de probleme: a facut un episod de anorexie, cu varsaturi autoprovocate, refuz de hrana si de apa si tot felul de manifestari legate de asta. A trebuit sa fie internata si perfuzata 2 saptamani. Pe urma acasa, cu o noua serie de perfuzii, la interval de 1 luna. Nici acum nu e foarte grozava situatia. Mananca extrem de putin si asa, uneori. In contextul in care are fel de fel de manifestari si te intelegi greu cu ea, fiind agitata majoritatea timpului. In general sa traiesti cu un om bolnav de Alhzeimer in casa e ca si cum ai sta cu tigara aprinsa intr-o statie de benzina. Nu stii de unde poate izbucni o noua problema.

Intre timp durerile mele neurologice s-au accentuat, Eutyrox iar nu se gaseste luna asta si, evident, e greu tare cu banii. Mi-ar prinde tare bine sa am posibilitatea sa mai fac niste traduceri sau alte surse de a mai castiga ceva (tehnoredactare, creare de prezentari, editare de imagine, editare de continut pentru pagini de internet etc.) E greu sa te gandesti ca iti trebuie bani sa traiesti, sa iti procuri medicamente sau sa mai faci investigatii suplimentare, sa beneficiezi de un tratament de recuperare neurologica, sa fac operatia de plastie de esofag sa scap de traheostoma... O gramada mare de probleme de rezolvat. La care se adauga ingrijirea zilnica a mamei.  De unde sa le iau si unde sa le pun? Voi, care sunteti prietenii mei, dati-mi o mana de ajutor. Am senzatia ca sunt in mijlocul unui val care nu stiu unde ma duce si cum pot iesi din el. O sa-mi ziceti ca fac literatura, dar nu stiu ce sa fac si de unde sa incep sa descurc problemele. Multa luma s-a saturat de persoane care cer ajutor. Dar cand esti asa de singur si cu atatea pe cap nu ai alta solutie decat sa ceri ajutor



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 8-Nov-2013 | Afisari: 345 | Comentarii:

Sunt momente cand simti nevoia sa te asezi jos si sa plangi indelung, sperand ca poate asa te linistesti. Apoi sa iti reiei viata si sa constati ca nu s-a intamplat nimic. Numai ca lucrurile nu merg asa. Boala mea s-a agravat, durerile au crescut si a trebuit crescuta doza de calmante. Durerile asociate, impreuna cu agravarea starii generale proaste, accentuarea depresiei (cu starea aceea de abandon si durere sufleteasca profunda), cresterea anemiei, agravarea problemelor de ficat (hepatita C). Motive suficiente sa te asezi in pat si sa nu te mai ridici.

Dar stati linistiti, se poate si mai rau. S-a imbolnavit mama. Initial a fost un inceput de dementa, cu problemele asociate, probleme nervoase, dar si neurologice si neuropsihice. Apoi s-a instalat un soi de blocaj psihic care o facea sa refuze mancarea, acuzand stari de greata si chiar varsand, a refuzat si sa se hidrateze. In plus, din cauza deshidratarii s-au rigidizat vasele si pentru ca a trebuit sa faca un tratament perfuzabil, din cauza intepaturilor produse la introducerea branulei a facut o infectie la o mana (am rezolvat cu ajutorul unui drenat facut de chirurg, dar nu a fost usor), variatii mari de tensiune (a avut si 20/10) si, in plus, a aparut suspiciunea unui cancer la plamani sau, ma rog, a unei pete suspecte. Se face bronhoscopie saptamana viitoare. Crunt!

Ma uit in fiecare seara la icoana Maicii Domnului cu pruncul care ma vegheaza. E mostenirea ramasa de la bunicul meu preot. Parca imi da putere si speranta sa merg mai departe. Si macar asa ma simt mai putin singura....



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 9-Jun-2013 | Afisari: 393 | Comentarii:

Toti cei care intra pe acest site o sa-mi spuna ca s-au saturat sa tot auda ce necajiti suntem noi, cei cu handicap, si cate probleme avem. Din  pacate in ultima vreme se pare ca si televiziunea si autoritatile au inceput sa vada ca sunt probleme la persoanele cu handicap, ca nu este omenesc sa ceri unui om sa traiasca din 234 lei pe luna. Sau este? Nu mai stiu unde sa intind mana pentru un ajutor, mi-e greu sa vad ca traiesc din pensia mamei si din mila fratelui meu, care acum are si el familia lui, deci o grija principala. Cui sa-i spun ca nu mai pot? Ca iar nu se gasesc medicamente (Eutyrox, Lyrica de 300 cu greu)? Ca am momente cand durerile neurologice sunt asa de puternice incat ma lasa fara putere? Cui sa-i spun ca mi-as dori sa am macar 1 luna in care sa nu am nici o grija, sa stiu ca am cu ce contribui la plata utilitatilor, ca am cu ce-mi lua toate medicamentele si la timp, si eu si mama? Am senzatia ca ma innec.... Ajutor! Un ajutor sau sansa a ceva de munca sa-mi pot castiga o existenta decenta pentru ca la 234 lei pe luna nu se poate numi viata decenta!



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 2-May-2013 | Afisari: 381 | Comentarii:

Dumnezeu ne da uneori incercari, asa, sa vedem cat putem duce. In Saptamana Mare s-au adunat toate: s-au agravat durerile mele neurologice si nu prea mai stiu cu ce sa le linistesc, boala mamei s-a acentuat (si-a pierdut geanta cu bani si acte, a pierdut lantul de aur) plus ca nu se simpte bine, acuza stari de slabiciune si modificari de tensiune. In plus i s-a terminat iar Eutyroxul si, ca de obicei, nu mai stiu cum sa impart banii. Pentru ca vine si Pastele, si mai vine apoi si nunta fratelui meu...In plus, o buna prietena, cumatra mea, se confrunta cu necazuri mari, sotul ei are cancer la plamani stadiul terminal, e deja pe morfina. Cum ajuti un om in situatia ei? Cum reusesti sa iei macar o secunda crucea de pe umerii ei?



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 24-Mar-2013 | Afisari: 363 | Comentarii:

Pentru toti oamenii sanatosi primavara e un prilej de bucurie, de innoire... Dar cand esti asa ca mine (bolnav asumat, cu boala neurologica grava, hepatitca c si cu traheostomie, cu probleme endocrine) si cand la maladiile de mai sus se adauga si depresia si lipsa medicamentelor esentiale pentru controlul bolilor, faptul ca nu am bani suficienti pentru tratamentele medicale si pentru asigurarerea traiului decent de zi cu zi ma aduce uneori in starea aceea de disperare profunda, cand iti vine sa te culci si sa nu te mai scoli. Ce poti sa faci ca sa impingi lucrurile sa se miste? O sa mai incerc sa vorbesc la Primarie, la Directia de asistenta comunitara, dar acolo sistemul e greoi, desi unii oameni sunt chiar cu suflet si de buna credinta si mi-au fost de mare ajutor anul trecut, in luna aia cand nu am avut nici un ban indemnizatie. Dar in rest.... Promisiunile de ajutor ale oamenilor politici sunt ca afisele electorale, bune numai pentru momentul cant le este lor de folos. Sper ca poate macar la Pasti o sa se gandeasca cineva si la mine.

Nu am nevoie de ceva grozav, au insemnat enorm, de exemplu, medicamentele trimise de Laviniu, care m-au salvat intr-o perioada cand aici nu se gasea deloc Eutyrox. Picaturi mici, poate, dar esentiale.

Poate ca primavara accentueaza durerile, nu numai pe cele fizice, dar si pe cele sufletesti, cand vezi ca din cauza bolii nu poti lucra si din cauza faptului ca nu poti lucra nu ai cum sa-ti castigi resursele pentru o supravietuire decenta....Nu e placut sa stai cu mana intinsa. Dar mana care nu spune o poveste nu primeste pomana....Si mana mea spune povestea unui om care lupta in fiecare zi cu o suferinta neurologica aducatoare de dureri permanente, traheostoma, care e o problema in sine si mai genereaza si altele pe langa, hepatita C si problemele endocrine, alaturi de cele cardiologice formeaza tabloul unui om care se lupta cu aceste obstacole permanente ale fiecarei zile pentru a incerca sa-si faca cat de cat o viata normala si sa munceasca cat poate (sa traiasca Internetul si calculatorul). Am mare nevoie de orice fel de ajutor care m-ar putea aduce pe linia de plutire, de la o angajare ca traducator sau redactor de continut petru pagini web sau orice alt fel de activitate pe care o pot face din fata calculatorului la un ajutor concretizat in medicamente sau o mica suma de bani. Orice ajutor e binevenit.

Sper ca primavara asta sa imi aduca si mie putina lumina!



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 9-Feb-2013 | Afisari: 343 | Comentarii:

E greu sa fii bolnav, sa te doara tot, cum e cazul meu, si sa nu mai stii ce sa iei. Sau cu ce sa iei. Si sa vezi ca ai restanta la facturile de curent si de gaze. Si sa nu mai stii pe ce sa pui mana si ce sa faci ca sa mai castigi un ban. Atata cat pot eu, si din pacate nu pot prea mult. Pentru ca trebuie sa fiu constienta ca din cauza bolilor mele, si cea neurologica, plus traheostoma, nu se pune problema de angajare intr-un birou. Eu doar de lucru acasa daca mai am vreu sansa. Tehnoredactari, traduceri, baze de date, web-design, orice. Am avut norocul si am mai gasit, dar in ultima vreme nimic. Continui insa sa caut. Nu e placut sa ceri ajutor. Multa lume spune ca ceri pomana cand esti femeie in putere si poti munci. As vrea eu sa fiu ca acum zece ani. Dar boala nu iarta. Si din pacate boala neurologica evolueaza si tratamentul devine nu numai scump dar si greu de procurat. Si mai e in plus si diabetul si problemele cardiologice si endocrine. Si mai trebuie sa mananci si sa traiesti intr-o casa la care trebuie sa contribui....Voi cum ati reusi sa va ridicati din pat, daca ati fi in locul meu? Pe mine ma cam ia cu frig in suflet....



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 11-Jan-2013 | Afisari: 347 | Comentarii:

E o vreme cu promisiuni multe si cu multe sperante, cel putin la televizor. Politicienii ne-au promis in campanie.... marea cu sarea. Problema mea este ca eu sunt unul din cei foarte saraci, foarte necajiti si foarte putin importanti, daca nu e vorba despre vot. Sunt doar o prapadita care traieste din pensia mamei ei de 75 de ani si din ajutorul fratelui si al prietenilor, ca din cei 234 lei indemnizatie de handicap. Ajungi momente in viata cand te intrebi ce rost mai are sa te lupti cu durerile produse de boala, cu lipsa banilor, cu problemele legate de boala mamei, care a inceput si ea sa aiba serioase probleme de sanatate (dar la varsta ei, ce sa asteptam? - are un inceput de dementa senila si e cu tratament permanent, cu probleme nervoase, cu probleme de memorie...), cu toate astea adunate te intrebi ce rost mai are sa incepi o noua zi?  Dar cui sa-i mai ceri ajutor. E dureros si e umilitor sa stai cu mana intinsa, pentru ca, de fapt, asta trebuie sa fac in fiecare zi. Sa ma gandesc unde pot sa mai fac o cerere de ajutor. La cine sa mai plang. Poate ca nevoia de a avea grija de mama, de a-l sprijini pe fratele meu, poate ca asta inca ma mai tine. Ma intreb totusi ce sanse am sa mai gasesc o solutie de supravietuire decenta, ceva de lucru pe calculator sa mai pot castiga un ban, nu-mi place s[ cer pomana, dar sa am cum sa traiesc decent,,, Poate,,,



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 8-Dec-2012 | Afisari: 349 | Comentarii:

Se intampla un fenomen interesant in ultima vreme. Cand ma agit sa-mi mai gasesc ceva de facut ca sa mai castig un banut sa pot sa-mi ajut prietenii sa-mi ajut prietenii sau sa iau daruri de Craciun pentru finutza mea si fratii ei si pentru ai mei in casa, sa am cu ce sa-mi platesc datoriile si, macar cat de cat, sa am ce pune pe masa de Craciun, Lucrurile se misca. Poate nu atat de mult cat as vrea, dar pina la urma reusesc sa misc problemele. Sigur, toti vrem sa avem de toate, mult, bun si repede. Dar se vede ca Dumnezeu are grija sa ne aduca in cale oameni si sa ne creeze imprejurari care sa ne ajute sa ne fie bine. Viata e ca o oglinda, care ne da ceea ce ii dam! Cea mai mare bucurie este ca stiu ca am prieteni adevarati, care au fost linga mine la nevoie. Si mai ales pe acest site am cunoscut oameni care chiar au dovedit ca stiu sa imparta. Pentru ca a imparti, ca si spiritul Craciunului, nu este numai despre partea materiala, mai e si mana prietenului care te mangaie cand ti-e greu!



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 4-Dec-2012 | Afisari: 752 | Comentarii:

 Vin Sarbatorile de iarna. perioada magica si trista pentru mine. Trista mai demult, de vreo 10 ani, de cand, in ajunul Craciunului, bunica mea dupa mama, cea de care am fost extrem de legata sufleteste si care, practic, m-a crescut, s-a dus la Domnul. Înainte de asta se intunecase si Pastele, caci bunicul meu a murit chiar in Saptamana luminata. De șapte ani s-a adaugat golul lasat de moartea tatei. Apoi a venit boala mea. Si boala mamei. Bolile psihice sunt ca un soi de topogan. Aluneci usor la vale, fara sa iti dai seama, de multe ori. Trebuie sa iei zilele pe rand, asa cum vin, si sa le rezolvi, cum si daca poti. Dincolo de asta e multa durere si multa singuratate. Pentru ca pe tine nici pisoiul nu te intreba cum iti este. Sau, mai exact, de multe ori el este singurul care te intreaba. Dar macar de sarbatori incercam sa trecem dincolo de boala, singuratate si tristete si sa vedem ce putem face pentru ceilalti. Lucruri mici, de la micile atentii pina la impartirea ajutorului de la primarie sau a celui de la Crucea Rosie cu prietenii in nevoie pina la dramuirea putinilor lei din buzunar ca sa faci o bucurie unui copil pe care il iubesti, cum e cazul finutzei mele....Stiu, nu o fi frumos sa muncesti la negru, dar nu am alta solutie la ora asta. Si daca ati fi in locul meu ati avea o alta idee acum decat aveati acum 10 ani despre valoarea sutei de lei. Imi aduc aminte de poezia RUGA PENTRU PARINTI...



Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 23-Nov-2012 | Afisari: 319 | Comentarii:
In fiecare toamna se accentueaza durerea pierderii lui.Nu a incetat niciodata sa ma doara sufletul, mai ales ca sunt singura, sufleteste,eu si boala. Si grija pentru mama, ale carei simptome de dementa devin tot mai accentuate pe zi ce trece. E greu, dar se pare ca asta e crucea pe care trebuie sa o duc. Nu mai imi permit sa-mi cumpar medicamentele pentru diabet, ca nu am bani, am peste 3 mil.datorii la farmacie, am de platit utilitatile si trebuie sa mai si traim. Din pensia mamei, ca in baza celor 234 lei pe luna ai mei...si luna trecuta nu i-am primit nici pe astia...


Adauga un comentariu

Postat de: Mihaela Cristina Vascu in Blogul Mihaela Cristina Vascu | Data: 2-Nov-2012 | Afisari: 352 | Comentarii:

A trecut ziua mea. Bucuria mea a fost plăpândă și, trebuie să recunosc, destul de trecătoare.... ca o frunză...E intercalată printre crizele  de durere ale bolii, căci durerile s-au agravat din nou și iar nu se găsește Lyrica. E o problemă pe care o pot înțelege cei care știu cum e să te doară toți mușchii și pielea, tot corpul, să-ți amorțească mâinile sau picioarele dacă stai mult într-o poziție, să nu poți scrie la calculator sau să nu fii în stare să stai ridicată. Astea sunt momentele când undeva, în adâncul sufletului, simți că nu mai poți și că tot ce îți dorești e să te culci și să ai liniște definitivă, să nu te mai trezești.

Recunosc, îmi este greu mai ales în perioada asta în acești șase ani de când tata s-a dus.E greu să simți în suflet mereu ceea ce am spus când a murit tata: "am rămas orfană de tot, de sufletul meu nu va mai interesa pe nimeni". Sunt singură. Mama nu m-a iubit niciodată, nu mă pot așepta să mă iubească la 75 de ai ai ei și 50 ai mei! Mă mulțumesc că a învățat să mă respecte și să țină cont de ce-i spun, să nu mă trateze ca pe o cârpă. E dură poate exprimarea, dar e adecvată la realitate.

Și în plus am găsit mulți prieteni aici, pe Împarte.ro. Datorită lor, prietenii mei de aproape sau de departe, și boala și toamna devin mai ușor de suportat, căci știu că există oameni pe care mă pot sprijini să nu mă mai simt ca o frunză în bătaia vântului. Toamna a început să aibă căldura molcomă a prieteniei. Mulțumesc!



Adauga un comentariu

Urmariti

Continutul website-ului Imparte.ro poate fi preluat, prelucrat si redistribuit, pe alte cai decat cele puse la dispozitie in mod public, numai cu acordul Administratorului site-ului. Pentru solicitari in acest sens va rugam sa ne contactati pe adresa de e-mail admin@imparte.ro.

 
Soleil Roi Charity Gazduire.ro - Gazduire web, inregistrare domenii, VPS