Imparte.ro Imparte.ro
Email:
Parola:
 
Postat de: SimonaC in Blogul Imparte ro | Data: 28-Sep-2012 | Afisari: 1037 | Comentarii: 2
Categorie: Social

Era o dimineata cu foarte multa zapada intr-una din zilele iernii trecute. Una dintre acele dimineti in care orice distanta se parcurgea in timp dublu sau triplu ca de obicei si in care inghetai insant in cateva minute fara manusi in maini.

Veneam spre birou si tin minte chiar cu cateva zile inainte scrisesem un articol referitor la adaposturile din Bucuresti pentru oamenii strazii. La Piata Sudului, o agitatie desfasurata parca cu incetinitorul de oameni care vroiau sa se grabeasca, dar in acelasi timp nu faceau decat sa alunece mai tare pe gheata, sa cada si sa se imbranceasca. Nimeni nu se uita decat la propriile picioare, nimeni nu mai avea decat aceeasi unica problema, zapada si ajunsul oriunde.

Chiar langa refugiul de autobuze, langa un gardut, l-am vazut. Era un om al strazii probabil, la vreo 50 si de ani, intins pe jos, abia sprijinit de gard, acoperit partial de zapada. Incredibil, atat de incredibil mi s-a parut cum absolut nimeni dintre cei care treceau pe langa el nu s-a oprit. Cel mult ii aruncau cate o privire curioasa si treceau mai departe.

L-am intrebat de cand sta acolo, daca a chemat cineva salvarea si raspunsul lui senin a fost "Cine credeti ca se uita, domnisoara? Oamenii sunt ocupati." a fost probabil unul dintre cele mai triste raspunsuri primite pana acum.

I-am luat un ceai si un senvis pe care, din cauza timpului indelungat petrecut in frig, nici nu a putut sa-l manance si am sunat la salvare. Salvare care a aparut in nu mai putin de 2 ore, timp in care tot ce puteam sa fac era sa-i mai aduc din cand in cand cate un ceai cald si sa-l tin de vorba, desi aproape ma implora sa plec, ca "intarziati, domnisoara, la serviciu, si e pacat"...

Am stat pana in momentul in care a venit salvarea si l-am vazut urcat acolo, intrebandu-ma daca nu cumva in noaptea urmatoarea va avea aceeasi soarta. Dar stiam ca macar am fost acolo cand toti erau "ocupati".

A trecut aproape un an de atunci, o primavara, o vara, si, intr-o zi de toamna saptamana trecuta, in autobuz, ne-am reintalnit. Vindea ziare, spunea "multumesc" si "sarumana" intr-un mod atat de sincer respectuos oricarui om care cumpara, se uita senin pe geam, cu o privire limpede si impacata. Nu m-a recunoscut si nici nu imi doream asta, dar faptul ca l-am vazut acolo, facand ceva incercand sa-si castige existenta, seninatatea aceea din privire si bunul simt pe care il emana, mi-au dat o stare cum rar am mai simtit.

Omul acela caruia nimeni nu ii mai acorda nicio sansa, ingropat in zapada si resemnat, era acum un vanzator de ziare. Poate suna pentru multi atat de neinsemnat, dar pentru el, probabil, e un mod decent de a face ceva si de a-si asigura mancarea, e un mod de a nu se da batut.

Ca si incheiere, sfatul meu este sa priviti in jurul vostru si sa va permiteti luxul de a nu fi "ocupati" in fiecare secunda din viata voastra. Este si asta o arta uneori.



Adauga un comentariu

Urmariti

Continutul website-ului Imparte.ro poate fi preluat, prelucrat si redistribuit, pe alte cai decat cele puse la dispozitie in mod public, numai cu acordul Administratorului site-ului. Pentru solicitari in acest sens va rugam sa ne contactati pe adresa de e-mail admin@imparte.ro.

 
Soleil Roi Charity Gazduire.ro - Gazduire web, inregistrare domenii, VPS