Like pentru a fi la curent cu toate faptele bune de pe imparte.ro

Imparte.roPovesti adevaratePovestea meaPierduta printre drumuri
 

Pierduta printre drumuri

 

O lume pe care doar noi o vedem, o speranta atarnata de un fir de ata, de ce cateodata avem impresia ca se sfarseste aceasta viata? Nimic nu este intamplator in aceasta lume. Nimic nu este schimbator in aceasta lume. Suntem oameni cu griji, nevoi si cu mii de sperante ce ne stau in suflet, de unele dureri nu ne pot salva nici macar un urlet.

Vedeti, cateodata e greu sa ne gasim increderea chiar in noi insine, ne este greu sa mai visam, sa mai iubim, sau sa simtim. Ti se pare totul atat de ciudat, nu mai esti tu in aceeasi persoana, vrei sa scapi dar te cuprinde o mare teama. Lacrimile cateodata nu-ti mai folosesc la nimic si orice cuvant ai auzi parca iti este vesnic un mare inamic.

Toti avem vise, toti avem o inima si un suflet in piept, clipe si sperante care cateodata ne omoara si, da stiu ca viata cateodata e cruda ca o arma. De ce iti este frica cateodata sa zbori, sau sa traiesti la infinit? De ce fugi de unicul si singurul tau amic, prieten si iubit! Te-ai intrebat vreodata de ce nu iti poti alunga teama din sufletul tau? Si oare de ce ne fac toate atat de mult rau? Ai vrea sa prinzi clipe dulci in mana, sa auzi un glas dulce cum rasuna, sa incerci sa faci mult mai mult in aceasta lume pentru ca stiu ca nu oricine poate stiu prea bine. Sunt persoane cu mare curaj, unele prea lase si altele nu inteleg macar ce e acea cruda realitate.

Si deschidem ochisori plini de iubire cateodata intunecati de acea teama in care voi va aflati sa fugiti mereu incercati. Sunt amintiri dureroase care nu ne dau pace sa traim, sa iubim, sau fericiti sa mai fim, se aduna prea multe in jurul nostru. Este trist cand privim prin doi ochi mari si goi de aceea ne pierdem printre ploi. Vor exista mereu norii si multe clipe nu prea fericite, dar noi ca oameni trebuie sa trecem peste tot chiar daca in mintea noastra numai exista nici un antidot.

O poveste cu un final fericit

Cred ca e de ajuns pentru o introducere, acum vreau sa va aduc tuturor cate-o mangaiere. Vreau sa va aduc tuturor cate-o alinare. Cerul vostru sa fie mereu plin de culoare. Toate cuvintele nu sunt vorbe goale. Toti avem nevoie de un cer plin cu inspiratie de aceea vreau sa va spun o mare poveste tragica cu final fericit. Din ea puteti invata multe lucruri, puteti evita sau scapa de ceva anume, dar totul nu dureaza un infinit, nu pot spune a fost odata ca niciodata, nici ca asa incepe povestea mea, vreau sa va dati singuri seama undeva va incepe aceasta poveste, aceasta amintire rupta dintr-o singura amagire.

Era doar un singur copil, avea un singur gand. O singura lacrima ce ii atarna pe fata, si in minte avea doar o singura speranta. Ca se va trezi cu un zambet de dimineata. E totusi ciudat ca timpul parca a uitat tot ce ea vroia de fapt. Avea doar 14 anisori, 2 ochi mici si sclipitori chiar si atunci cand lumea o vedea, parca ea o aura asupra sa purta. Era firava si gingasa ca o floare de pe camp culeasa, avea parul mare, negru, iar buzele insangerate ca ale noptii fermecate. Viata ei nu a fost prea fericita pentru ca parintii ei au murit cand ea era prea mica, bunici nu avea, nici frate, nici sora.

A trait toata viata sa intr-o casa mare cu doar 2 clipe nemuritoare si acele fiind parintii ei care de acolo de sus sunt doua mari ajutoare. Traia in lumea sa si nimeni nu o intelegea, nu o ajuta, nu o sprijinea. Ce putea sa zica era doar un mic copil ce se privea intr-o oglinda, si spera ca va veni ziua cand ea va fi fericita si implinita. Doar parintii din ceruri ii mai dadeau puterea sa mai zambeasca, sa se mai trezeasca si viata prea dura sa o traiasca. E trist cand vezi ca inceputul nu are culoare si in viata ta sunt doar clipe goale asa o durea si pe ea totul si privea cu nepasare. Stii cum e sa fii ranit, sa nu poti zambi, toate aceste lucruri i se intamplau fetei. Vedea cum soarele apunea ca o clipa furata, ea intelegea ca timpul trece si niciodata nu asteapta. Nu isi dorea nimic mai mult decat o mama din nou, un tata pe care sa-l priveasca ca pe un erou si sa auda mereu zambete de bucurie intr-un singur ecou.

Spera in fiecare zi la o minune, plangand si suspinand cu ochi spre cer, era invaluita numai de un profund si mare mister. Ascundea in ochii ei mii de sperante desarte, mii de cuvinte in minte, trup si suflet aflate dar care totusi zburau destul de departe. Treceau ani si fata pe zi ce trece crestea si tot mai mare se facea iar cu anii credinta ei disparea.

Nu am spus ca ea traia intr-o casa de copii unde acolo invata sa creasca cu fiecare zi. Stim ca ceasul merge doar cu baterie, dar oare cum bate in piept o inima pustie nimeni nu prea cred ca stie. Timpul se scurge ca si nisipul din clepsidra si orice speranta e desarta si inutila, dar de ce sa nu luptam pana la capat asa cum a facut fetita. Puternica, o adevarata eroina care a reusit sa puna bariera vietii si sa infrunte greutatile.

Sursa foto: wendykeller.com

Vino in comunitatea donatorilor imparte.ro


Intra in cont si fii primul care posteaza un comentariu.

 


 
Stirile Imparte.ro pe site-ul tau

 

Alte articole similare:
Povesti despre copii: De Craciun daruieste bucurie!

Povestea mea de suflet

Comunitate imparte.ro
 
 
 
 

Comunitate

13 zi(le) in urma
Cristina Ionescu a raspuns la subiectul "buna ziua ":
Buna seara fata are 1 an jumate si baiatu are 5 ani si e grasut ii trebuie hainute d 6 ani si 7 ani
13 zi(le) in urma
B126 a raspuns la subiectul "buna ziua ":
Buna seara, ce vârstă au copiii?
2 saptamana(ni) in urma
LinaN a raspuns la subiectul "Donez Carucior, scoica, cadita si reductor":
buna ziua! lasati-mi va rog un nr de telefon la care va pot contacta

Retele sociale:

Abonare newsletter: