Like pentru a fi la curent cu toate faptele bune de pe imparte.ro

Imparte.roPovesti adevarateExperienteIn drum spre Vama Veche
 

In drum spre Vama Veche

 

Consider ca si timpul pe care ti-l acorda cineva e tot o forma de donatie. Eram in facultate si abia imi luasem carnetul de masina asa incat am planuit imediat o excursie cu alti cativa colegi. Unde? Vama Veche bineinteles. Cand? Am plecat dupa cursuri, vineri seara. Cum? In graba si fara sa verific nivelul de benzina. Am luat-o pe traseul cel mai exotic adica prin Sudul Dobrogei trecand Dunarea cu bacul pe la Calarasi pana in localitarea Ostrov de pe malul celalalt. Peisajul arid din sud s-a schimbat brusc in dreptul manastirii Dervent si noi am fi ramas cu impresia ca suntem undeva in Delta daca nu am fi simtit masina ruland pe astfaltul incins.

 Dupa Manastire au urmat un lung sir de sate cu case mici si acoperisuri de chirpici, caini de talie joasa, prea infometati sa alerge dupa masina, pretutindeni un aer de saracie crunta dar nelipsit de o nuanta de pitoresc. Pierdusem deja sirul satelor prin care trecusem, cand, noaptea tarziu, masina a ramas fara benzina. Nicio benzinarie in apropiere, nicio casa, numai prostie si neatentie in masina noastra. Si ingrijorare ca s-ar putea sa ne petrecem o seara din week end in pustietate. Eu si inca unul mai hotarat am luat-o pe jos pana la primul sat ale carui luminite se vedeau in zare. Am tot mers pana cand am ajuns in sat rupti de oboseala. Parea cufundat in tacere. Ceva ca un zvon parea sa vina dintr-un loc inspre care am pornit cu pasul marit de frig si speranta.

Am intrat in carciuma satului si prin fum am vazut cativa comeseni. Le-am spus ce ni se intamplase si dupa ce au ras copios unul dintre ei s-a ridicat de la masa si ne-a facut semn sa il urmam. Ne-a dus pana acasa la el, la marginea satului, unde ne-a urcat intr-un Aro pe benzina si impreuna am ajuns la locul “accidentului” unde ne-a adapat “bidiviul” cu lichidul care ii trebuia. Am vrut sa ii dau bani acelui om dar nu a vrut nici macar pentru benzina. S-a urcat in masina si a demarat in tromba sa isi reia conversatia de unde o intrerupsese. Pe drum, ma gandeam cum as putea totusi sa ii multumesc. Am ajuns in fata carciumii si am intrat si noi pentru o bere. De fapt, mai multe. Mai ales pentru masa salvatorului nostru.



Vino in comunitatea donatorilor imparte.ro


Intra in cont si fii primul care posteaza un comentariu.

 


 
Stirile Imparte.ro pe site-ul tau

 

Alte articole similare:
Prin ce am trecut cand am trecut prin Bulgaria
Comunitate imparte.ro
 
 
 
 

Retele sociale:

Abonare newsletter: