Like pentru a fi la curent cu toate faptele bune de pe imparte.ro

Imparte.roPovesti adevaratePovesti despre copiiDenisa fetita fara nume
 

Denisa, fetita fara nume

 

Povestea Denisei, scrisa de un om bun

Azi revin cu a va face cunostinta cu o alta fetita de-a noastra. Se numeste Denisa, este in clasa a III a, desi are 12 ani. De ce? Sa nu credeti ca a ramas repetenta, nu, dimpotriva este un copil deosebit de dornic de a invata, de a cunoaste, de a afla. Mi-o amintesc cand s-a mutat la noi in sat, acum vreo 4 ani, chiar 5. Familia ei a luat o casa cu chirie pentru perioada verii, cat au fost vacarii satului. In toamna, dupa ce animalele nu mai mergeau la camp, ar fi trebuit sa plece inapoi, in satul lor...Dar au ramas aici, preferand sa plateasca o chirie decat sa se intoarca undeva unde, oricum nu aveau casa, unde erau nevoiti sa traisca 10-12 persoane in vreo 2-3 camere, sa imparta cu totii putinul pe care il strangeau ocazional.

Mai toata vara aceea si alte 2-3 veri vedeam o fetita slabuta, firava, cu picioarele subtiri cat mana mea, impingand de zor un carucior in care scancea un bot de copil sau ducandu-l in brate de ma miram ca nu cade cu el gramada; sau scotand apa de la fantana si carand - la cei in 7-8 ani ai ei- galeti intregi pentru a-si ajuta mama. Sau mergand cu o sacosa cu mancare, pe camp, dupa tatal sau, pe calduri de 40 si ceva de grade ...

Ma intrebam mereu de ce nu vine la scoala, nici in primul an, nici in al doilea, nici in urmatorul...Pana cand am intrebat-o cati ani are..."Aproape 10" mi-a raspuns. Si nu vrei sa vii la scoala?", am intrebat din nou. Raspunsul a fost scurt: "Ba da, dar..." si a ridicat din umeri... Am intrebat-o pe mama ei care este motivul pentru care nu o inscrie in cls I. Am aflat cu stupoare ca nu era copilul ei, ci o nepoata, fata unei surori, alcoolica, bineinteles, care mai avea vreo alti cativa copii, toti fara certificat de nastere si pe care o luase ea sa o creasca, pentru a nu ajunge la orfelinat, ca un alt frate, sau sa aiba o soarta mai trista. Nu pot sa spun care i-ar fi fost soarta acolo, dar stiu ca aici, la 10 ani a intrat in cls I. A venit la scoala si vine regulat, tot fara certificat de nastere, tot fara identitate, tot fara teme facute pentru ca trebuie sa aiba grija de copii mai mici din familia care o creste, tot fara rechizite, tot fara o zi de gradinita facuta. In primele luni de scoala a fost o adevarata lupta pentru invatatoare: nu stia culorile, cifrele, literele, nu tinuse niciodata un creion in mana, il tinea de parca era un cutit cu care trebuie sa taie ceva, nu are nici acum creioane, caiete, ghiozdan, culegeri, acuarele sau ce le mai cere doamna..dar vine la scoala, invata, isi doreste sa invete ca sa se faca doctor, sa-si depaseasca conditia in care traieste acum: un copil fara identitate, al nimanui, care vine la scoala si-i intreaba pe colegi daca le mai trebuie laptele si cornul lor, care - azi mi-a spus invatatoarea- de trei luni de zile nu a avut niciodata un sandwich, care, cand au primit la scoala mere, l-a luat, s-a uitat la el si se gandea daca sa-l manance sau sa-l duca acasa, pentru cei mici.

Pana la urma, maturitatea din copilul de 11 ani a invins: mai mult au nevoie cei mici de mar, decat ea. O vezi cum te urmareste printre banci si cum asteapta sa o strigi din nou, sa o chemi sa-i dai ceva de mancare.. Cand se intalneste cu tine, prima directie in care ii aluneca privirea sunt mainile tale: ai sau nu ceva si pentru ea? Si totusi vine la scoala, invata, se straduieste sa raspunda printre primii, chiar si gresit, oricat de mult i-ai da de lucru, nu te dezamageste; nu conteaza neaparat calitatea lucrului facut, cat sa faca sarcina pe care i-ai trasat-o.

Pacat ca adevarata sa mama nu stie ce sarcina are pe lumea asta: aceea de a ii da macar dreptul la identitate si de a se prezenta la Tribunal, la procesul care ar fi putut sa-i dea un nume unui copil care traieste si vrea sa si existe ..E drept ca nu isi alege ea parintii, dar ma intreb: de ce e condamnata ea la neexistenta si saracie de o mama care nu-si gaseste bani decat pentru bautura? Ce model sa aiba copilul acesta? Ce sa isi doreasca ea de 8 Martie? Dar de ziua ei?..De fapt, nici nu stie cand e ziua ei..colegii au serbat-o intamplator, i-au cumparat tort...iar ea a plans..atat, nimic in plus..si s-a bucurat. O bucurie scurta, amestecata cu lacrimile zilelor in care ramane singura acasa, cand parintii pleaca la rude iar ea ramane doar cu o bucata de paine sa-i tina tovarasie pentru ca mama nu are bani decat de paine, cafea si tigari..nu mai conteaza ca e mama naturala sau nu, e acelasi chin, mai mic sau mai mare....Poate alinarea ei e in rarele jocuri in praf cu Bianca, cu Costin, pustiul balai din clasa a II a, cu ochi albastri si mereu cu un zambet care te face sa te intrebi daca nu cumva ai gresit tara sau lumea in care traiesti. El, fara tata, cu o sora cu usor handicap, cu o mama un pic cam indiferenta- e drept, cu un salariu minim pe economie, dar cu prea putini bani - isi imparte intr-un fel cu Denisa bucuria copilariei: aceleasi lipsuri, fara rechizite, fara mancare la scoala, rar ii vezi in mana o jumatate de franzela uns cu putina margarina pe care, insa, nu o mananca pentru ca "s-a saturat de de asta", impart aceleasi jocuri prin zapada sau noroi, aceeasi bucurie cand primesc o prajitura -"Ai vazut ce ne-a dat?PRAJITURAAA!!! Mamaaa...!".

Invatatoarea sa imi povestea azi cum, de curand, la o inmormantare, in biserica, s-a dus la ea si i-a spus plin de veselie in ochi: "Doamna, am mancat coliva, ma duc sa-mi mai iau niste covrigi si, gata, mi-am astamparat foamea pe ziua de azi". Si-atunci stau si ma intreb eu ca un muritor filosof ce sunt: ce sa le spun? ce sa le dau? ce sa le cer? Verbe care se conjuga, cuvinte de tradus, zilele saptamanii in franceza mea minunata, cand el se intreaba poate in fiecare zi: "Azi e luni si mi-e foame dar maine, marti sau poimaine, miercuri, si tot asa pana luni, iar voi manca si eu ceva? Poate joi mai moare cineva sa-mi mai astampar foamea cu o lingura de coliva...Cine stie?" Si ma intreb la ce ne intersectam viata noi, unii cu altii? Poate, daca nu sa ne ajutam, daca nu sa daruim, macar sa ne bucuram ca avem o farama mai mult decat ei, o farama de caldura in sobe, o farama de mancare pe masa, o farama de bucurie in suflet..Dar, poate, mai mult, ca sa nu uitam sa avem o farama in plus de suflet pe care sa-l daruim lor, celor ca Bianca, Denisa, Costin, Ana, Angela, Daniela, Petruta...si ceilalti pe care-i veti cunoaste mai tarziu. Va doresc sa aveti un suflet linistit si o farama de bucurie in plus pe care sa o daruiti si celor care nu au!

Articol realizat de:

lili2013 lili2013
3 articole postate
Publica din: 2013-01-14
Vino in comunitatea donatorilor imparte.ro


Intra in cont si fii primul care posteaza un comentariu.

 


 
Stirile Imparte.ro pe site-ul tau

 

Alte articole similare:
Ana si cei 6 fratiori
Comunitate imparte.ro
 
 
 
 

Comunitate

8 zi(le) in urma
ARTADHD REDAM ZAMBETUL COPIILOR! a fost etichetat in aceste poze:
10 zi(le) in urma
ARTADHD REDAM ZAMBETUL COPIILOR! a incarcat poze noi in albumul: ALIMENTAȚIA ÎN AUTISM
3 saptamana(ni) in urma
nikoletacazacu a deschis o noua discutie " Ajutor Hăinuțe și alimente " in categoria "Cereri donatii":
Bună seara ,apelez la dumneavoastră în speranța că ați putea sa ma ajutați, am trei copilaș

Retele sociale:

Abonare newsletter: