Baiatul cu bomboane de ciocolata

Ceva m-a facut sa-mi aduc aminte de aceasta intamplare. Cred ca imi era din nou pofta de ciocolata, de bomboane de ciocolata, de orice dulce. Numai ca de data asta era vara, era frumos si cald afara.

Cand s-a intamplat era o dupa-masa rece rece de iarna, tin minte ca era zapada afara. Cum pe la mijlocul zilei toata lumea este agitata la birou, asa eram si eu. Avem o campanie de lansat, si trebuia sa iasa perfect. Rasfatul era sa fim mandri cu ce am realizat. Eram in mijlocul unei discutii, stabileam cam ce ar fi de facut. Pe vremea aceea aveam si un coleg nou. In birou intra un baiat, modest imbracat, cu o cutie de bomboane in mana. Ne-a salutat, a zambit si ne-a intrebat daca poate sa ne serveasca cu o bomboana de ciocolata. Era ziua lui, ne-a spus apoi. A povestit ca vine in fiecare an sa serveasca angajatii cu cate o bomboana, pentru ca toata lumea se poarta frumos cu el si il ajuta de fiecare data. Era un baiat de la un centru de copii din apropiere, care vroia sa stranga o suma modesta de bani.

L-am intrebat pentru ce anume are nevoie de acea suma de bani, si a spus ca in weekend-ul acela urma sa isi prezinte colectia de picturi, la Muzeul Taranului Roman. Pentru acesta, ii lipseau pensule si acuarele sa termine in timp colectia. Era nerabdator, dar se simtea in acelasi timp neputincios. Singura lui sansa eram noi, ceilalti. Am scos fiecare cativa bani si i-am dat. Ba chiar, am promis ca vom merge negresit sa-i vedem colectia.

Mi s-a parut o poveste trista, dar am apreciat modul in care acest baiat a luptat sa termine la timp picturile. De la un simplu baiat cu bomboane de ciocolata, am vazut un adevarat artist in acel weekend.

Sursa foto: vitaltexcorp.com

Articol realizat de:

Mirona D 87 articole postate Publica din: 2011-04-20