Zaharia Adelina si Loredana

Visele pot deveni realitate prin inimile mari care izvorasc căldură, opriti-va un moment şi asupra acestor rânduri scrise de către o mamă disperată şi neputincioasa, pentru care viaţa fără copii ei nu are nici un sens Nu ştiu la ce uşi să bat pentru a-mi sava acesti doi copii superbi. Priviti cu ochii mintii doar o clipa si spune-mi dacă ati fi fost in locul meu ce aţi face Ce poate face o mama disperata pentru copii ei atunci cand viata le este amenintata, atunci cand diagnosticul medical nu le da nici o sansa si le condamna la o moarte lenta dar sigura Cum sa faca sa le poata ajuta daca posibilitatile materiale pe care le are nu-i dau nici macar posibilitatea sa spere ca le va putea ajuta Ar tipa sau ar sopti la urechea tuturor celor care o pot auzi, ar cersi, s-ar umili, ar indrazni sa bata la orice usa in speranta ca ea se va deschide si va spun sigur ca niciodata nu va obosi si ca speranta nu o va parasi. Aceste randuri sunt strigatul meu de ajutor catre toti cei care pot si vor sa-l auda. Pentru gemenele Adelina si Loredana viata inseamna iubire inseamna incredere si daruire dar totodata si cea mai mare durere care-ti poate fi provocata in interior, o lupta surda intre a fi si a nu fi, o mare de neputinta atunci cand picioarele nu te asculta si nu poti pasi fara ajutorul cuiva, atunci cand mainile sunt nesigure si nu reusesti nici macar sa te hranesti singur. Nu toti au puterea de a vedea dincolo de stratul nevazut de ceara care protejaza inima de fericire si durere, nu toti stiu sa caute in Univers frumusetea divina, de aceea cararea pavata cu petale de flori a labirintului vietii se inchide de fiecare data, in loc sa se inalte in vazduhul liber. Pana in urma cu 9 ani eram una din fiintele cele mai fericite de pe pamant, aveam o familie inchegata, unita prin iubire si intelegere si doi copii frumosi doua fete gemene Adelina si Loredana care pentru mine erau lumina ochilor si bucuria vietii mele. Nu aveam sa stiu ce-mi rezerva viata, nu aveam sa stiu ca acele clipe de fericire nu le voi mai avea. Fiicele mele au avut o copilarie frumoasa au terminat un liceu,dar nenorocirea s-a abatut asupra noastra cand ele aveau 17 ani. S-au imbolnavit diagnosticul a venit asupra noastra in 2005,ca un trasnet Atrofie cerebeloasa boala degenerativa progresiva pentru care medicina nu are tratament. Ma intreb in fiecare zi de ce ele De ce eu De ce noi Aceasta maladie produce degenerand atrofierea muschilor si reduce impulsul locomotor,echilibrul dispare, mainile sunt nesigure si sfarsesti intr-un scaun cu rotile, topindu-te incet pana dispari. Acum inca merg dar echilibrul aproape ca nu exista si din acest motiv din casa nu pot iesi decat insotite. Viata pentru ele este un lung sir de dezamagiri, de lacrimi, de durere si neimplinire, de cazaturi inevitabile, singurele clipe de bucurie sunt cele petrecute in fata televizorului, atat a mai ramas pentru 2 tineri de 26 de ani, sunt nascute pe 06 ianuarie 1985, iar pentru noi parintii numai lacrimi si durere. Din doua flori pline de tinerete a ramas doar amintirea zilelor insorite, plimbarile pe faleza Dunarii si acum doua certificate de persoane cu handicap permanent gradul I deosebit de grav. Pentru ele singura sansa este transplantul cu celule stem acesta le-ar da posibilitatea unei cat de mici evadari dintr-o lume trista si ar insemna enorm sa le aduca zambetul cand sufletul lor nu mai gaseste lacrimi sa verse, ar insemna sa ai puterea de a continua sa speri intr-o vindecare, chiar daca ea la prima vedere pare utopica, insa evident acest lucru este un vis pentru ca nu dispunem de suma de 60000 € pentru aceasta interventie care se efectueaza in China. Visele pot deveni insa realitate prin intermediul dumneavoastra cei care aveti inimi mari si emanati caldura, opriti-va o clipa si asupra acestor randuri scrise de o mama deznadajduita ; Zilnic vad ochii lor inlacrimati si nu le pot ajuta pentru ca din doua salarii de 700 si 900 de lei si doua pensii de persoane cu handicap de cate 290 lei nu ai cum sa strangi acesti bani nici daca ai trai zece vieti. Fac acest apel disperat pentru cei care pot si vor sa ajute doua suflete legate in viata si in suferinta. Orice suma, cat de putin, pentru noi si pentru ele inseamna enorm, asa putem avea speranta ca vom aduna banii necesari si vom realiza acest, deocamdata, vis frumos. Va rog din suflet nu le refuzati dreptul de a merge si implicit dreptul la o viata mai buna decat cea in fata televizorului.Va rog din suflet stergetile lacrimile de pe obrajii tineri si ajutati-le prin inimile dumneavoastra mari sa adune acesti banuti si sa poata beneficia de acest transplant cu celule stem – ESTE SINGURA LOR SANSA LA VIATA. http://www.youtube.com/watchv=0zV5Vu56wq0 http://www.libertatea.ro/detalii/articol/scrisoarea-saptamanii-la-17-ani-captive-in-camera-lor-327990.html Multumim din suflet Dumnezeu sa va dea sanatate Reversul medaliei sau cum ne sunt terfelite durerea si necazul As vrea sa va semnalez un fapt mai putin obisnuit ba chiar dureros pe care l-am trait astazi cand cineva m-a sunat in jurul orei 10 dimineata de la numarul de telefon : 0768768106 spunandu-mi ca este de la Libertatea si ca, toate cazurile prezentate de ziarul Libertatea (si cazul Loredanei si Adelinei)au fost preluate de secretarul domnului George Becali, mi-a dat chiar si numarul de telefon al acestuia : Dumitrescu Alexandru 0752833680 sfatuindu-ma sa-l sun pana in ora 11 dimineata pentru ca pleaca pe teren. Fireste ca plina de speranta am sunat. La capatul celalalt mi-a raspuns un barbat amabil care s-a prezentat Dumitrescu Alexandru, care m-a asigurat ca dl Becali a analizat cazul nostru si a hotarat sa ne ajute cu suma de 15000 ron bani ce vor fi trimisi prin Western Union astazi, in functie de cat de repede pot eu ajunge la o banca.I-am raspuns ca mai devreme de ora 16,00 nu pot pentru ca sunt la serviciu si am stabilit ca la ora 16,00 il voi suna pentru a ii confirma ca am ajuns la banca. La ora 16,00 am sunat din sediul bancii BRD din Braila, mi-a raspuns si m-a asigurat de bunele intentii, spunandu-mi ca dl. Becali a hotarat sa mareasca suma la 6500 de euro fiind un caz deosebit, rugandu-ma sa astept 10 minute in sediul bancii pana ce colega lui va face transferul. Intr-adevar in 10 minute m-a sunat si mi-a confirmat faptul ca colega sa este la banca dar ca eu trebuie sa platesc operatiunea de transfer a banilor in suma de 660 ron. In acel moment am fost convinsa ca nu mai este vorba de dl. Becali si de o persoana josnica ce se joaca cu sufletul si durerea unor amarati pentru a stoarce un ban in plus. Am replicat ca nu am suma aceasta dar ca daca asta este procedura ea poate fi retinuta din suma transferata. Nu este posibil doamna mi-a spus domnul de la telefon pentru ca eu trebuie sa fac dovada ca dumneavoastra sunteti la banca si imi trebuie numarul de chitanta prin care ati platit. Deci eu trebuia sa trimit prin Western Union suma de 660 ron pe numele Dumitru Mihalea Bucuresti Bucuresti, exact asa mi-a dictat si urma sa astept mult si bine mult laudatul transfer.In momentul in care am spus ca nu am banii si mai ales ca nu am incredere, domnul a spus pai atunci sa-i spun colegei sa vina de la banca nu mai facem transferul pentru ca avem niste reguli si eu trebuie sa fac dovada prin chitanta dumneavoastra, mi-a spus la revedere si mi-a inchis. Sotul meu cand am ajuns acasa a incercat sa sune de pe telefonul lui, dar nu a mai primit nici un raspuns, telefonul era pe robot. Imi pare rau ca va supar cu cele pe care vi le-am spus dar este regretabil si inuman sa te joci cu sufletele si sentimentele celor ce sunt si asa napastuiti si batuti de soarta. Va pup si va multumesc inca odata pentru ajutorul pe care ni l-ati dat, sper din suflet sa putem oferi Loredanei si Adelinei sansa pe care si-o doresc, aceea de a merge in picioare Cu deosebita consideratie, Daniela Zaharia

Direct in contul: RO 62 RNCB 0048085555310002 pentru euro, RO 35 RNCB 0048085555310003 pentru USD si RO 89 RNCB 0048085555310001 pentru RON