Realitatea vietii e trista, iar bucuriile, trecatoare! In spatele unei usi inchise mereu, de spital sectia hematologie, sunt doi ochii albastri ca marea Egee ce privesc in tavan trist. Mediteaza ziua, iar noaptea are stari mai profunde, parca citeste destinul unui tanar student care pana mai ieri traia fara griji si se bucura de prezenta fetelor frumoase si de compania prietenilor de serviciu, de cartier sau facultate. La intrare scria “hematologie”, pana mai ieri treceam indiferenta prin dreptul acelei usi cu nestiinta omului care nu stie ce destine tragice ascunde in spatele ei. Acolo sunt oamenii cu probleme legate de sangele lor!
De-abia am reusit in aceasta existenta sa imi duc traiul, sa il fac, cat am putut, acceptabil. Viata mea era deja limitata, viitorul vag, cetos. Nu stiam nimic despre ce voi face maine. Iincepusem sa cred ca totul va fi bine, nu inghitit de Moarte, de Neant. Ca se va asterne tacerea!
Nu are rost sa te legi de nimeni si de nimic, nu are rost sa te framanti sau sa suferi cand prietenul te paraseste, cand te simti singura.Trebuie doar sa devii realist, sa nu te entuziasmezi usor, sa nu supraevaluezi, sa fii constient de realitatea vietii...pe care EU NU AM VRUT SA O ACCEPT!
Am acceptat sa muncesc intr-un domeniu si cu oameni care m-au facut sa sufar. Am acceptat compromisuri, minciuna, si am acceptat sa fiu martor mincinos in procese penale care imi periclitau libertatea, doar sa fiu loiala. Am descoperit gandirea pozitiva, si m-am folosit de puterea ei! Am acceptat sa traiesc de dragul de a trai!
Dar nu ACCEPT CA FIUL MEU SA PLECE MAI DEVREME DECAT MINE! Nu pot accepta boala
lui, privirea lui, mana lui alba si rece care prin simpla atingere imi creeaza spasme. Simt cum mor incetul cu incetul..in loc sa-i ridic moralul eu plang. In loc sa-l incurajez eu sunt trista si apatica. In loc sa fiu mama sunt sora lacrimogena. Par golita de orice gand, chiar de biografia mea. Eul meu obisnuit, in jurul caruia parca gravita toata viata mea, cu dorintele mele: familie, profesie, bani, relatii, prietenie. Precum un copil alintat si rasfatat, Eul meu obisnuit parca se stinge.
Se deschide altceva, altcineva, se deschide spre EL..Alex Bogdan..si nu-mi mai apartin mie, ci copilului meu bolnav de LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA! Cobor, ma pierd in multime, golita de fericire, cu lacrimi in suflet..cu sufletul care plange, si plange, si plange...
Plang si atunci cand medicul ne spune ca analizele sunt bune, dar maduva este saraca, fapt ce il surprinde pe professor care nu intelegea de ce plang cand normal era sa ma resemnez ca sa pot avea puterea de a lupta pentru el, dar nu vrea sa inteleaga sau este obisnuit, ca sunt MAMA. Plang cand conduc masina si afara nu ploua, ca sa-mi justific umezeala privirii mele verzi...plang si intru intr-o panica mascata doar prin tacerea mea exagerata, prezenta in momentul cand am tupeul de a nu ma mai gandi la fiul meu diagnosticat cu LLA.
Privesc chipul acela angelic, inca de mic cand lumea care il vedea pe strada il admira zicand: ce fetita frumoasa. Si mai tarziu, privirea lui albastra cu trasaturi fine atragea ca un magnet fete, una mai frumoasa, care oftau doar la prezenta lui in preajma cand le zambea.
Ajutorul tau salveaza o viata! Fie ca le spunem sponsori, oameni de suflet, inimi caritabile sau persoane cu frica de Dumnezeu si dragoste de semeni, toti cei care ne dau o mana de ajutor, care ne daruiesc cate ceva, ne sunt prieteni. Si o pot face virament bancar in urmatoarele conturi deschise pe numele mamei: LELCU PAULINA.
Raiffeisen Bank
Cont LEI: RO53RZBR0000060012439107
Cont EURO: RO81RZBR0000060012439185
Donatii
